PÂRLOÁGĂ, pârloage, s.f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulţi ani, pentru refacerea fertilităţii lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.

PÂRLOÁGĂ s. v. curătură.

PÂRLOÁGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numeşte ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numeşte ~.) 3. v. paragină.

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

PÂRLOÁ//GĂ ~ge f. Teren arabil lăsat special necultivat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; ţelină. [G.-D. pârloagei] /<bulg. prelog, sb. parlog