PĂŞTÍŢĂ, păştiţe, s.f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuţă, floarea-paştilor (Anemone ranunculoides). – Paşti + suf. -iţă.

PĂŞTÍŢĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinuşa, gălbenele (pl.), dediţei-galbeni (pl.), floarea-paş-tilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuţă, turculeţ, zlac, musce-rici-galbeni (pl.), pâinea-paştelui.

PĂŞTÍŢĂ s. v. floarea-paştelui.

păştíţă s. f., g.-d. art. păştíţei; pl. păştíţe

PĂŞTÍŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguieţe şi flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care creşte prin locuri umbroase. /Paşti + suf. ~iţă

păştíţă, păştíţe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paştilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paşti); paştele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinuşă, gălbinele, floarea-paştilor.

pâştíţă¹, pâştíţe, s.f. (reg.; despre oi) oaie stearpă.

pâştíţă², s.f. sg. (reg.) smoc de păr la pintenul calului.