PĂDÚRE, păduri, s.f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulţime densă de copaci crescuţi în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuşti, plante erbacee, muşchi etc., precum şi diferite specii de animale. ♢ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante şi animale) sălbatice; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ♢ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educaţie. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de acelaşi fel (de obicei în poziţie verticală) care acoperă o suprafaţă. – Lat. padule.

PĂDÚRE s. (SILV.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie. (Animalele din ~.)

pădúre s. f., g.-d. art. pădúrii; pl. pădúri

PĂDÚR//E ~i f. 1) Mulţime de copaci care acoperă compact o întindere relativ mare de pământ. ~ de salcâmi. ~ de pini. 2) Suprafaţă de teren pe care creşte o astfel de mulţime de copaci. ♢ ~ virgină pădure neexplorată. ~-livadă pădure de copaci şi arbuşti care furnizează material de construcţie şi materie primă pentru industria alimentară. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oraş destinat odihnei oamenilor. De ~ care trăieşte sau creşte în pădure. Din ~ a) sălbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut în ~ a) a fi needucat; b) a fi înapoiat. A căra lemne în (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fără uscături nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei. 2) fig. (urmat de determinări) Mulţime omogenă şi compactă de obiecte în poziţie verticală. O ~ de mâini s-au ridicat în clasă. [G.-D. pădurii] /<lat. padule