PĂGUBÁŞ, -Ă, păgubaşi, -e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ Expr. A se lăsa păgubaş (de cineva sau de ceva) = a renunţa (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aş.

PĂGUBÁŞ s. păgubit, (înv.) dăunăş.

păgubáş s. m., pl. păgubáşi

PĂGUBÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ A se lăsa ~ (de ceva) a renunţa (la ceva). /pagubă + suf. ~aş