PĂPĂLẮU, păpălăi, s.m. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-portocalii, de mărimea unei cireşe (Physalis alkekengi). – Et. nec.

PĂPĂLĂU s. (BOT.; Pbysalis alkekengi) v. gogoaşă.

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

păpălắu, păpălắi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-poortocalii ca nişte cireşe; băşicuţă, băşică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.