PĂRETÁR, păretare, s.n. 1. Covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele ţărăneşti, în scop decorativ. 2. Poliţă fixată de un perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susţin streaşina casei. – Perete + suf. -ar.

PĂRETÁR s. (reg.) polog, velinţă. (Un ~ de lâna, atârnat pe perete.)

păretár s. n., pl. păretáre

PĂRETÁR ~e n. reg. Ţesătură specială, în formă de covor, care se atârnă de-a lungul peretelui (în dreptul laviţei sau patului) în casele ţărăneşti. /părete + suf. ~ar

păretár păretáre, s.n. (înv. şi reg.) 1. scoarţă mică, pânză brodată sau hârtie cu desene colorate pusă pe pereţii caselor ţărăneşti în scop decorativ. 2. scândură lungă fixată de-a lungul pereţilor caselor ţărăneşti. 3. hartă murală gravată pe o placă de metal. 4. dungă de muruială de o palmă trasă în partea de jos a pereţilor. 5. scobitură în perete, firidă. 6. stâlp care sprijină streaşina casei.