PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conştient pe cineva, a ţine parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţărnici. (Arbitrul l-a ~.)

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părtineáscă

A PĂRTIN//Í ~ésc tranz. (persoane) A susţine în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat şi în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte