PĂRTINÍRE, părtiniri, s.f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ♢ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparţial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuţie. – V. părtini.

Părtinire ≠ nepărtinire

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtăşie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitudine plină de ~.)

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri

PĂRTINÍR//E ~i f. v. A PĂRTINI. ♢ Fără în mod imparţial. /Din părtini