PĂSUÍRE¹, păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui¹ şi rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligaţii); amânare, păsuială. – V. păsui¹.

PĂSUÍRE², păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui² şi rezultatul ei. – V. păsui².

PĂSUÍRE s. 1. amânare, păsuială, răgaz, (pop.) îngăduinţă, îngăduire, (înv. şi reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliţei.) 2. v. pre-lungire.

păsuíre s. f., g.-d. art. păsuírii; pl. păsuíri