PÁTĂ, pete, s.f. 1. Urmă lăsată pe suprafaţa unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafaţă pe care se întinde o astfel de urmă; substanţă care a lăsat această urmă. ♦ Porţiune diferit colorată pe un fond de o culoare mai mult sau mai puţin omogenă. 2. Porţiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare faţă de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate faţă de rest. 3. Porţiune de nuanţă diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ♢ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preţ defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă, atitudine, situaţie etc. reprobabilă, care ştirbeşte onoarea sau reputaţia cuiva; ruşine, stigmat. ♢ Loc. adj., adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec.

PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.

PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. v. smălţa.

PĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.

PÁTĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sânge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hârtie.) 3. (prin Ban. şi Transilv.) şargă. (Calul are o ~ neagra pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă v. macula lutea.

pátă s. f., g.-d. art. pétei; pl. péte

pătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. şi pl. păteáză

PÁTĂ péte f. 1) Loc murdărit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Porţiune de altă culoare pe o suprafaţă. ♢ ~ albă loc necercetat, necunoscut. A căuta (sau a găsi) pete în soare a căuta (sau a găsi) neajunsuri în lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau păsări) Parte a corpului unde părul sau penele sunt de altă culoare. 4) Marcă dezonorantă atribuită cuiva pentru mult timp. ♢ Fără (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihănit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

A PĂT//Á ~éz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputaţia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată

A SE PĂT//Á mă ~éz intranz. A se acoperi (parţial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată

pâţă, pâţe, s.f. (reg.) scamă.