PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s.m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă şi pentru frunzele ei aromate, întrebuinţate în alimentaţie şi în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ♢ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii şi cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuinţată în medicină (Pimpinella saxifraga şi major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului şi cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

PĂTRUNJÉL s. (BOT.) 1. (Petroselinum hortense) (reg.) găgăuţ, pătlăgele (pl.), pătrunjică, petersil. 2. pătrunjel-câinesc (Aethusa cynapium) = pătrunjelul-câinelui, (reg.) buciniş, pătrunjică, cucută-mică; pătrunjel-de-câmp (Pimpinella saxifraga şi major) = pătrunjel-sălbatic, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaş, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjel-sălbatic (Pimpinella saxifraga şi major) = pătrunjel-de-câmp, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaş, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjelul-câinelui. (Acthusa cynapium) = pătrunjel-câinesc, (reg.) buciniş, pătrunjică, cucută-mică.

pătrunjél s. m., (sil. -trun-), pl. pătrunjéi

PĂTRUNJÉ//L ~i m. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele şi rădăcinile ei mirositoare şi nutritive, folosite, de regulă, drept condiment. [Sil. -trun-] /<lat. petroselinum