PAŞAPÓRT, paşapoarte, s.n. Document oficial care dă cetăţenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă ţară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas², paşuş. ♢ Expr. (Fam.) A da (cuiva) paşaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărţi; dosar de carte. [Var.: (înv.) paşpórt, paspórt s.n.] – Din it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.

PAŞAPÓRT s. (înv. şi reg.) pas, paşuş, (înv.) răvaş, teşcherea.

paşapórt s. n., pl. paşapoárte

PAŞAP//ÓRT ~oárte n. 1) Document eliberat unei persoane pentru a pleca în străinătate, servindu-i acolo drept legitimaţie. 2) fam. Document care însoţeşte un obiect de tehnică, în care se indică data vânzării, punându-se ştampila magazinului. 3) Dosar care cuprinde actele necesare pentru editarea unei cărţi. /<it. passaporto, fr. passeport, rus. pasport