PACT, pacte, s.n. 1. Denumire dată unor tratate internaţionale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relaţiile politice între state, încheiate în special în scopul menţinerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înţelegere (scrisă) între două părţi; învoială, convenţie. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.

PACT s. v. înţelegere.

pact s. n., pl. pácte

PACT ~e n. 1) Convenţie internaţională cu caracter solemn care reglementează relaţiile dintre două sau mai multe state. 2) Document scris care certifică această convenţie. 3) Ansamblu de state legate printr-o astfel de convenţie. /<fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt

pact, pácturi, s.n. (reg.) arendă.

PACT s.n. 1. Tratat, acord, convenţie între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi şi obligaţii reciproce. 2. Învoială, înţelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].