PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.

PÁDINĂ s. v. crov.

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini

PÁDIN//Ă ~i f. Suprafaţă (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina