PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezenţa talofitelor, prin predominanţa criptogamelor vasculare şi prin apariţia gimnospermelor şi în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate şi primele vertebrate. 2. Adj. Care aparţine paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque.

PALEOZÓIC s., adj. (GEOL.) (astăzi rar) primar. (Era ~.)

paleozóic adj. m. (sil. -le-o-zo-ic), pl. paleozóici, f. sg. paleozóică, pl. paleozóice

paleozóic s. n. (sil. -le-o-zo-ic)

PALEOZÓIC¹ n. Era a treia geologică în care s-au format munţii, s-a dezvoltat flora continentală, până la conifere, şi fauna, până la mamifere. [Sil. -le-o-] /<fr. paléozoïque

PALEOZÓI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de cea de-a treia eră geologică; propriu celei de-a treia ere geologice. 2) Care datează din cea de-a treia eră geologică. [Sil. -le-o-] /<fr. paléozoïque

PALEOZÓIC s.n. A doua eră geologică dintre precambrian şi mezozoic, în care s-au format munţii, au apărut ultimele tipuri de nevertebrate, unii peşti vertebraţi şi reptilele primitive şi s-a dezvoltat flora continentală până la conifiere; era primară. // adj. Care aparţine acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. paléozoïque, cf. gr. palaios – vechi, zoe – viaţă].