PALPITÁŢIE, palpitaţii, s.f. Mişcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoţie, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoţie. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.

PALPITÁŢIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.

palpitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. palpitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. palpitáţiei; pl. palpitáţii, art. palpitáţiile (sil. -ţi-i-)

PALPITÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. 1) Bătaie neregulată şi mai accelerată a inimii (provocată de emoţii, eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă manifestată prin modificări de ordin neurovegetativ în funcţionarea organismului; emoţie. /<fr. palpitation

PALPITÁŢIE s.f. Mişcare convulsivă a unei părţi oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică şi neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitaţiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].