PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A ţesăla un animal. – Din fr. panser.

PANSÁ vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfăşa, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)

PANSÁ vb. v. ţesăla.

pansá vb., ind. prez. 1 sg. panséz, 3 sg. şi pl. panseáză

A PANS//Á ~éz tranz. 1) (răni sau organe vătămate) A înfăşura cu un bandaj, cu un pansament (aplicând medicamente); a bandaja; a lega. 2) (animale domestice) A curăţa cu ţesala; a ţesăla. /<fr. panser

PANSÁ vb. I. tr. 1. A aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja. 2. (Rar) A ţesăla şi a peria (cai, vite). [< fr. panser].