PAPÍLĂ, papile, s.f. Mică proeminenţă (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feţei externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille.

papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle

PAPÍL//Ă ~e f. 1) Mică proeminenţă pe suprafaţa pielii, a unor mucoase sau a unor organe. 2) Mică ridicătură formată din celule epidermice pe suprafaţa organelor unei plante. /<lat. papilla, fr. papille

PAPÍLĂ s.f. 1. Proeminenţă de pe suprafaţa dermei sau a unor mucoase, care dă pielii sensibilitate. 2. Mică protuberanţă rigidă alungită de pe suprafaţa unor părţi ale plantei. [< fr. papille, cf. lat. papilla].