PÁPURĂ, (rar) papuri, s.f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi şi înguste, cu flori unisexuate, care creşte în locuri mlăştinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coşuri etc. – Lat *papura.

PÁPURĂ s. v. pipirig.

PÁPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) băţea, berbecuţ, bucşău, culm, rogoz, şovar, (Transilv. şi Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri

PÁPUR//Ă ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescenţe cilindrice terminale şi cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coşuri, rogojini etc.); şovar. ♢ A căuta nod în ~ a căuta părţi negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura

pápură, pápure, s.f. (înv.) 1. ţesătură cu fir. 2. pernă.