PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner.

PARAFÍNĂ, parafine, s.f. 1. Substanţă solidă, albă şi translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obţinute la distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor şi întrebuinţată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei şi a ţesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

PARAFÍNĂ s. v. alcan.

parafiná vb., ind. prez. 1 sg. parafinéz, 3 sg. şi pl. parafineáză

parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne

A PARAFIN//Á ~éz tranz. (hârtie, ţesături etc.) A acoperi cu (un strat subţire de) parafină. /<fr. paraffiner

A SE PARAFIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre pereţii ţevilor de extracţie a petrolului) A se acoperi cu parafină. /<fr. paraffiner

PARAFÍN//Ă ~e f. Substanţă solidă incoloră, obţinută în special din petrol şi având diferite întrebuinţări (în industria chimică, la impregnarea lemnului, la apretarea ţesăturilor etc.). /<fr. paraffine

PARAFINÁ vb. I. 1. tr. A acoperi (ceva) cu parafină. 2. refl. (Despre parafine) A se depune (în procesul de producţie a ţiţeiului). [< fr. paraffiner].

PARAFÍNĂ s.f. Substanţă solidă, albă şi translucidă, obţinută din distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor şi întrebuinţată la fabricarea lumânărilor, la prepararea alifiilor etc. [< fr. paraffine].