PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.

PARAFRÁZĂ, parafraze, s.f. 1. Expunere, explicaţie etc. într-o formulare personală (şi mai dezvoltată) a conţinutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.

PARAFRAZÁ vb. (rar) a perifraza. (A ~ pe cineva.)

parafrazá vb. (sil. -fra-), ind. prez. 1 sg. parafrazéz, 3 sg. şi pl. parafrazeáză

parafráză s. f. (sil. -fra-) frază

A PARAFRAZ//Á ~éz tranz. (enunţuri) A reda prin parafrază; a exprima prin cuvinte proprii. /<fr. paraphraser

PARAFRÁZ//Ă ~e f. 1) Expunere a conţinutului unui text într-o formulare proprie (de obicei, mai amplă). 2) Piesă muzicală de virtuozitate compusă pe o temă cunoscută (din opere sau din melodii populare). /<fr. paraphrase

PARAFRAZÁ vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greşit, în mod tendenţios, cu rea-voinţă. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].

PARAFRÁZĂ s.f. 1. Explicaţie mai largă şi într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitaţie (în versuri) a unui text, amplificată faţă de original. 2. Compoziţie muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].