PARÁGINĂ, paragini, s.f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcţie dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcţii. [Var.: (înv.) părágină s.f.] – Et. nec.

PĂRÁGINĂ s.f. v. paragină.

PARÁGINĂ s. 1. pârloagă, ţelină, (pop.) părăgineală, (înv. şi reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. v. ruină.

parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini

PARÁGIN//Ă ~i f. 1) Plantă erbacee cu frunze înguste şi lungi, cu rădăcina puternică şi ramificată, care creşte, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu îngrijeşte nimeni. /Orig. nec.