PARALELÍSM, (2) paralelisme, s.n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două fiinţe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo.

PARALELÍSM s. 1. v. concomitenţă. 2. v. comparaţie.

paralelísm s. n., pl. paralelísme

PARALELÍSM ~e n. 1) Caracter paralel. 2) Stare a două lucruri sau fiinţe comparabile. /<fr. parallélisme

PARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondenţă între două lucruri, între două persoane situate în comparaţie. ♢ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepţie dualistă care consideră că fenomenele fiziologice şi cele psihice nu prezintă nici un fel de relaţii cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziţie, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul].