PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-şi piardă mobilitatea şi sensibilitatea; a înţepeni, a amorţi. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se mişte, să se manifeste, să acţioneze. ♦ Tranz. şi intranz. A încremeni (de spaimă, de emoţie etc.). – Din fr. paralyser.

PARALIZÁ vb. 1. (MED.) (înv. şi pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a slogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. v. amorţi. 3. v. înmărmuri. 4. a anihila, a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mişcare.) 5. a imobiliza. (Prin forţă i-a ~ orice mişcare.)

paralizá vb., ind. prez. 1 sg. paralizéz, 3 sg. şi pl. paralizeáză

A PARALIZ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se mişte; a face imobil; a imobiliza; a ţintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputinţă. 4) (acţiuni sau activităţi) A împiedica să se desfăşoare; a opri. ~ circulaţia transportului. /<fr. paralyser

A SE PARALIZ//Á mă ~éz intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părţi ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-şi îndeplini funcţiile vitale. /<fr. paralyser

PARALIZÁ vb. I. 1. intr., refl. A-şi pierde total sau parţial mobilitatea şi sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mişcare, orice acţiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].