PARC, parcuri, s.n. 1. Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcţii, amenajată pentru agrement. ♢ Parc naţional = suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri şi amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut şi îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri şi depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinţa şi cu numeroase spaţii verzi. 2. Loc de staţionare şi de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele şi materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituţii etc. ♦ Totalitatea instalaţiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

PARC s. 1. grădină. (~ public.) 2. parc zoologic v. grădină zoologică.

parc s. n., pl. párcuri

PARC ~uri n. 1) Teren cu vegetaţie naturală sau plantată, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care serveşte drept loc de plimbare şi odihnă. ♢ ~ naţional suprafaţă de teren, unde flora şi fauna sunt supuse protejării. ~ sportiv complex sportiv amenajat în mijlocul unor spaţii verzi. 2) Spaţiu împrejmuit în care sunt crescute şi îngrijite animale pentru vânat. 3) Loc pentru staţionarea şi repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o instituţie sau o întreprindere. /<fr. parc

PARC s.n. 1. Grădină publică mare, amenajată special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuinţe. 2. Suprafaţă de teren închisă (plantată cu arbori) unde se îngrijeşte şi se creşte vânatul. 3. Loc unde se garează vehiculele; loc unde se depozitează materialele unei instituţii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei instituţii, ale unei unităţi. 4. Parc electric = reţea centrală de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].