PARENCHÍM, parenchime, s.n. 1. Ţesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Ţesut vegetal fundamental, bogat în spaţii intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

parenchím s. n., pl. parenchíme

PARENCHÍM ~e n. 1) (la animale) Ţesut funcţional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Ţesut celular de bază, care asigură o serie de funcţii (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme

PARENCHÍM s.n. 1. Ţesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Ţesut vegetal, moale şi spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părţile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].