PÁRIA¹ s.m. 1. (În India, în concepţia brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor şi care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, dispreţuită, căreia nu i se recunoaşte nici un drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.

PARIÁ², pariez, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămăşag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

PARIÁ vb. (pop.) a se lega, a se prinde, (înv. şi reg.) a se rămăşi. (Pe cât aţi ~?)

pária s. m. (sil. -ri-a)

pariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. pariéz, 3 sg. şi pl. pariáză, 1 pl. pariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. pariéze; ger. pariínd (sil. -ri-ind)

PÁRIA m. invar. 1) (în India) Persoană aflată în afara castelor şi lipsită de orice drepturi. 2) Grup social format din astfel de persoane. 3) fig. Persoană sau colectivitate desconsiderată şi repudiată. [Sil. -ri-a] /<fr. paria

A PARI//Á ~éz 1. tranz. A pune pariu; a face rămăşag. Am ~at o sticlă de şampanie. 2. intranz. 1) A încheia un pariu. 2) A afirma cu siguranţă; a fi sigur. 3) A participa la jocurile de noroc, mizând; a ponta. [Sil. -ri-a] /<fr. parier

PARIÁ vb. I. intr., tr. A face un pariu. [Pron. -ri-a, pl.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parier].

PÁRIA s.m. 1. (În India, în concepţia brahmanilor) Om care nu face parte din nici o castă, fiind lipsit de orice drepturi. 2. Om dispreţuit şi ocolit de toţi, care nu are nici un drept. [Pron. -ri-a. / < fr. paria, cf. hind. parayan].

paria