PARMACLẤC, parmaclâcuri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcţie sau un element de construcţie. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmalấc s.n.] – Din tc. parmaklık.

PARMACLÂC s. v. pârghie.

PARMACLÂC s. 1. v. balustradă. 2. grilaj, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.)

parmaclâc s. n. (sil. -clâc), pl. parmaclâcuri

PARMACLẤC ~uri n. înv. Element de construcţie în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (o terasă, o scară, o şosea etc.); balustradă; parapet. /<turc. parmaklik