PAROHÍE, parohii, s.f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creştină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. Clădire în care se află locuinţa şi cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.

PAROHÍE s. (BIS.) enorie, (înv. şi pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.

parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile

PAROHÍ//E ~i f. 1) (la creştinii ortodocşi) Unitate administrativă bisericească inferioară; enorie. 2) Comunitate de creştini (ortodocşi). 3) Sediul şi locuinţa parohului. [G.-D. parohiei] /<lat. parochia, germ. Parochie