PARTITÚRĂ, partituri, s.f. Notaţie muzicală cuprinzând toate părţile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziţie muzicală; partiţiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.

PARTITÚRĂ s. 1. (MUZ.) compoziţie, (rar) partiţiune. (I-a înmânat ~ pentru a o executa.) 2. v. rol.

partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri

PARTITÚR//Ă ~i f. Text al unei compoziţii muzicale cuprinzând toate părţile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ încât să poată fi urmărite concomitent. /<it. partitura, germ. Partitur

părţitúră, părţitúri, s.f. (reg.) loc unde iarna se dă fân la oi.

PARTITÚRĂ s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzând totalitatea notelor care se execută în acelaşi timp de către membrii unui ansamblu şi care pot fi urmărite separat sau concomitent; (p. ext.) compoziţie muzicală. [< it. partitura].