PÁSCĂ, păşti, s.f. 1. Cozonac tradiţional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paşti de către creştinii ortodocşi. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioşilor în ziua de Paşti; paşti (2). 2. Preparat alimentar tradiţional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paştilor în loc de pâine. – Lat. pascha.

PÁŞCĂ, păşti, s.f. (Reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă. – Din ucr. pačka.

PÁŞCĂ s. v. mahorcă, pachet.

PÁSCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaicilor.)

páscă s. f., g.-d. art. păştii; (cozonaci) pl. păşti

páşcă (tutun) s. f., g.-d. art. păştii; pl. păşti

PÁSCĂ păşti f. 1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creştinii ortodocşi cu ocazia sărbătorilor de Paşti. 2) Turtă foarte subţire, preparată din aluat nedospit şi coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paşti. [G.-D. păştii] /<lat. pascha, ngr. pásha