PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu reacţionează în nici un fel, care este lipsit de iniţiativă şi de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraş, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de alteineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S.n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienţei lor la un moment dat şi al destinaţiei lor. ♦ Parte a bilanţului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituţii la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligaţii ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv.

Pasiv ≠ activ

PASÍV adj. 1. v. inactiv. 2. v. indiferent. 3. v. nepă-sător. 4. (GRAM.) (înv.) pătimitiv, pătimitor. (Diateza ~.)

pasív adj. m., pl. pasívi; f. sg. pasívă, pl. pasíve

pasív s. n., (fin.) pl. pasíve

PASÍV¹ ~e n. ec. Parte a bilanţului contabil care reflectă sursele mijloacelor financiare după componenţa, destinaţia şi apartenenţa lor. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

PASÍV² ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre persoane sau despre manifestările lor) Care dă dovadă de lipsă de interes; lipsit de iniţiativă personală; inactiv. Participare ~ă. Rol ~. ♢ Apărare ~ă (sau civilă) sistem de măsuri menite să protejeze populaţia şi obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac şi să efectueze lucrări urgente de salvare şi restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosită frecvent în vorbire. 3) şi substantival (despre verbe şi categorii verbale) Care are formă ce indică că acţiunea realizată de cineva sau de ceva o suferă subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la acţiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

PASÍV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi privite sub aspectul provenienţei lor la un moment dat. ♦ Parte a bilanţului în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituţii la un moment dat. 2. (Gram.) Diateza pasivă a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo].

PASÍV, -Ă adj. 1. Care nu acţionează, care nu are nici o iniţiativă; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 2. Diateză pasivă = diateză care arată că subiectul suportă o acţiune făcută de altcineva; verb pasiv = verb la diateza pasivă. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate. [< lat. passivus < pati – a încerca, cf. fr. passif].