PATINÁ¹, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină¹. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină¹, a da patină¹. – Din fr. patiner.

PATINÁ², patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheaţă cu patinele²; a practica patinajul. 2. (Despre roţile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcţia de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafaţă lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATÍNĂ¹ s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa agenţilor atmosferici, obiectele sau construcţiile de metal, de lemn, de piatră etc. şi care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ², patine, s.f. 1. Obiect de metal format dintr-o şină şi elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ♢ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina² (1), prevăzut cu patru rotiţe şi cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, şi care permite deplasarea pe sol în mişcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ♢ Patină de ascensor = şină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzitură. (~ pe suprafaţa unui obiect.)

PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

patiná (a căpăta patină, a se da pe gheaţă) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. şi pl. patineáză

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

patínă (strat pe suprafaţa unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

A PATIN//Á¹ ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheaţă; a face patinaj. 2) (despre roţile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderenţă la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafaţă netedă şi lucioasă. 4) (despre piese de maşini) A aluneca pe suprafaţa altei piese; a glisa. /<fr. patiner

A PATIN//Á² ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner

A SE PATIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner

PATÍNĂ¹ f. 1) Strat subţire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafaţa unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influenţa factorilor atmosferici. /<fr. patine

PATÍN//Ă² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheaţă. ♢ ~ cu role patină prevăzută cu rotiţe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obişnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mişcări alternative de translaţie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

PATINÁ¹ vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheaţă etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].

PATINÁ² vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină² [în DN]. [< fr. patiner].

PATÍNĂ¹ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei şine, montat sau ataşat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. [< fr. patin].

PATÍNĂ² s.f. Strat subţire care apare sub influenţa agenţilor atmosferici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].