PAVÁJ, pavaje, s.n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, aşezate pe un pat de nisip sau de mortar aşternut pe fundaţia, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curţi etc. – Din fr. pavage.

PAVÁJ s. caldarâm, (ieşit din uz) pavea, (înv.) pod, (latinism înv.) paviment. (Căruţa mergea pe ~.)

paváj s. n., pl. paváje

PAVÁJ ~e n. 1) Strat de blocuri (de piatră, de lemn etc.) cu care se acoperă un drum sau un teren; caldarâm. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; loc pavat; caldarâm. /<fr. pavage

Pavaj executat cu bolovani, cuburi etc.

PAVÁJ s.n. Acţiunea de a pava; (concr.) strat de piatră sau de alte materiale cu care se acoperă la suprafaţă o stradă, o şosea, o curte etc. [< fr. pavage].