PEDÁLĂ, pedale, s.f. 1. (Adesea cu determinări care indică domeniul de aplicare) Pârghie acţionată cu piciorul şi folosită pentru antrenarea unui mecanism sau efectuarea unei comenzi. ♢ Expr. A pune pedala = a insista asupra unu lucru. 2. Presă tipografică mică, acţionată cu piciorul. 3. Sunet prelungit de bas, care este însoţit de treptele superioare de acorduri variate. – Din fr. pédale.

PEDALÁ, pedalez, vb. I. Intranz. 1. A acţiona pedalele unei biciclete, ale unei bărci sau ale oricărui mecanism prevăzut cu pedale, pentru a pune în mişcare mobilul sau mecanismul; p. ext. a merge cu bicicleta. 2. Spec. A acţiona cu piciorul pedala unui pian, pentru a mări, a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. 3. Fig. A insista asupra unui lucru, a sublinia ceva. – Din fr. pédaler.

PEDÁLĂ s. 1. (rar) talpă. (~ la maşina de cusut.) 2. tălpig, (reg.) scândureană. (~ la războiul de ţesut.) 3. (reg.) călcător, tălpig. (~ la scăunoaia dulgherului.)

pedalá vb., ind. prez. 1 sg. pedaléz, 3 sg. şi pl. pedaleáză

pedálă s. f., g.-d. art. pedálei; pl. pedále

A PEDAL//Á ~éz intranz. 1) A acţiona pedalele unui mecanism (pentru a-l pune sau a-l menţine în funcţiune). 2) fig. A manifesta insistenţă; a stărui. /<fr. pédaler

PEDÁL//Ă ~e f. Dispozitiv acţionat cu piciorul pentru punerea în funcţiune a unui mecanism. /<fr. pédale

PEDALÁ vb. I. intr. 1. A apăsa pedala unei biciclete cu piciorul (pentru a o pune în mişcare), a acţiona pedalele. 2. (Muz.) A acţiona cu piciorul pedala unui pian. ♦ (Fig.) A insista asupra unui lucru. [< fr. pédaler].

PEDÁLĂ s.f. 1. Pârghie de manevră sau de comandă acţionată cu piciorul. 2. (Poligr.) Presă mică de imprimare acţionată cu piciorul. 3. (Muz.) Notă joasă şi gravă care durează mai multe măsuri. [< fr. pédale, cf. lat. pes, pedis – picior].