PEDÚNCUL, pedunculi, s.m. 1. Codiţă a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formaţiilor din creier care au aspectul unor cordoane şi sunt constituite din substanţă nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.

PEDÚNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiţă. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)

pedúncul s. m., pl. pedúnculi

PEDÚNCUL ~i m. 1) bot. Formaţie vegetală prin care floarea (inflorescenţa) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formaţie în creier constând din substanţă nervoasă albă şi având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédoncule

PEDÚNCUL s.n. 1. Codiţă (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porţiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul şesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].