PEGÁS, pegaşi, s.m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspiraţie poetică. 2. Specie de peşte care trăieşte în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelaţii din emisfera boreală. [Acc. şi: pégas] – Din fr. pégase.

PEGÁS s. (ASTRON.) (reg.) puţul (art.), toaca (art.).

pegás (lit., zool.) s. m., pl. pegáşi

Pegás (mit., astron.) s. pr. m.

PEGÁ//S¹ ~şi m. 1) (în mitologia greacă) Fiinţă imaginară cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspiraţiei poetice. /<fr. pégase

PEGÁS² m. astr. Constelaţie din emisfera nordică a cerului. /<fr. pégase

PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspiraţiei poeţilor. ♢ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peşte din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelaţii din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon].