PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rosteşte defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

PELTÍC adj. sâsâit, (Mold. şi Transilv.) cepeleag, (Transilv. şi Olt.) şişcav. (Om ~.)

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícă, pl. peltíce

PELTÍ//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care rosteşte cu greu şi neclar unele consoane; cepeleag. 2) (despre vorbire) Care trădează o rostire defectuoasă. /<turc. peltek