PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziţii cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracţiuni şi prevede pedepsele care trebuie aplicate. ♢ Drept penal (şi substantivat, n.) = ramură a ştiinţei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracţiunile şi stabilesc sancţionarea lor. Proces penal sau acţiune penală = acţiune în justiţie pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obţine pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracţiune. Sancţiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părţile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.

penál adj. m., pl. penáli; f. sg. penálă, pl. penále

PENÁL ~ă (~i, ~e) jur. Care ţine de urmărirea şi de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv. ♢ Cod ~ culegere de legi în care se definesc infracţiunile şi se stabilesc pedepsele corespunzătoare. Proces ~ proces intentat împotriva unui infractor cu scopul de a obţine pedepsirea lui conform prevederilor legii. Drept ~ ramură a ştiinţei dreptului care se ocupă cu studiul normelor juridice cu caracter represiv. /<lat. poenalis, fr. pénal

PENÁL s.n. v. penar.

PENÁL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracţiuni sancţionate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a ştiinţei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracţiunile şi stabilesc sancţionarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].