PENALITÁTE, penalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. ext. pedeapsă judiciară aplicată cuiva. ♦ Spec. Clauză penală. 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire; p. ext. despăgubire, amendă. 3. (Sport) Abatere a unui sportiv, în cadrul unei competiţii, sancţionată de arbitru conform regulamentului de joc: p. ext. sancţiune aplicată în urma comiterii acestei abateri. – Din fr. pénalité.

PENALITÁTE s. (JUR.) amendă, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

penalitáte s. f., g.-d. art. penalităţii; pl. penalităţi

PENALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv în cadrul unei competiţii penalizată de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sancţiune aplicată cuiva (în urma încălcării unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. pénalité

PENALITÁTE s.f. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; pedeapsă aplicată. ♦ Pedeapsă dată de arbitru unui jucător sau unui concurent care calcă regulamentul jocului sau al probei respective. [Cf. fr. pénalité].