PERFECŢIONÁ, perfecţionez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) îmbunătăţi calitativ, ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoşinţe temeinice (şi noi) într-un anumit domeniu. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. perfectionner.

PERFECŢIONÁ vb. 1. a (se) desăvârşi. (Se ~ continuă prin studiu.) 2. a (se) specializa. (S-a ~ în domeniul siderurgiei.) 3. v. sistematiza.

perfecţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. perfecţionéz, 3 sg. şi pl. perfecţioneáză

A PERFECŢION//Á ~éz tranz. A face să se perfecţioneze. [Sil. -ţi-o-] /<fr. perfectionner

A SE PERFECŢION//Á mă ~éz intranz. 1) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ; a apropia de perfecţiune; a desăvârşi. ~ un mecanism. ~ metodele de diagnosticare. 2) A-şi ridica calificarea, acumulând cunoştinţe noi într-un domeniu de activitate. [Sil. -ţi-o-] /<fr. perfectionner

PERFECŢIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai bun, mai util; a(-şi) corecta greşelile, defectele. ♦ refl. A se specializa. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. perfectionner]

perfectiona

perfectiona