PERMISIÚNE, permisiuni, s.f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduinţă, încuviinţare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.

PERMISIÚNE s. 1. v. încuviinţare. 2. autorizaţie, îngăduinţă, voie. (~ de a face ceva.)

permisiúne (aprobare) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni

PERMISIÚN//E ~i f. Aprobare de a realiza ceva. [G.-D. permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis

PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviinţare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].