PERMUTÁRE, permutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutaţie. ♦ (Concr.) Ordin, dispoziţie de transferare. 2. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie. – V. permuta.

PERMUTÁRE s. 1. v. mutare. 2. (MAT., LINGV.) permutaţie.

permutáre s. f., pl. permutări

PERMUT//ÁRE ~ări f. 1) v. A PERMUTA şi A SE PERMUTA 2) mat. Operaţie prin care două sau mai multe elemente îşi schimbă locurile. /v. a (se) permuta

PERMUTÁRE s.f. 1. (Liv.) Acţiunea de a permuta; permutaţie. ♦ Ordin de transferare. 2. (Mat., lingv.; la pl.) Transformare care înlocuieşte enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a aceloraşi elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta].