PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverenţă în toate acţiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăţi. ♦ A urmări cu perseverenţă, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

PERSECUTÁ vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a strâmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. v. oprima. 3. v. obseda.

persecutá vb., ind. prez. 1 sg. persecút, 3 sg. şi pl. persecútă

A PERSECUTÁ persecút tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2) fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A urmări în permanenţă; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina. /<fr. persécuter

PERSECUTÁ vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecút. / < fr. persécuter].