PERSONIFICÁRE, personificări, s.f. Faptul de a personifica; personificaţie; spec. figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti. – V. personifica.

PERSONIFICÁRE s. incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificaţie. (~ răului.)

personificáre s. f., g.-d. art. personificării; pl. personificări

PERSONIFIC//ÁRE ~ări f. 1) v. A PERSONIFICA. 2) Figură de stil constând din atribuirea unui animal sau unui obiect însuşiri omeneşti. /v. a personifica

PERSONIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a personifica; personificaţie. ♦ Figură de stil prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii şi chiar unor idei abstracte însuşiri şi manifestări ale omului. V. prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica].