PERSPICÁCE, adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii; ascuţit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedeşte agerime, pătrundere, subtilitate, isteţime, fineţe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.

PERSPICÁCE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.)

perspicáce adj. invar.

PERSPICÁCE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este dotat cu spirit pătrunzător; capabil să pătrundă uşor în esenţa lucrurilor; profund. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte spirit de pătrundere; cu fineţe spirituală; pătrunzător; subtil; sagace. /<fr. perspicace

PERSPICÁCE adj. invar. Isteţ, ager la minte, pătrunzător. [< fr., it. perspicace, cf. lat. perspicax].