PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniştea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbaţie. 2. A împiedica funcţionarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. şi: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.

PERTURBÁ vb. v. deranja.

perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. şi pl. perturbeáză/pertúrbă

A PERTURB//Á ~éz tranz. (procese, fenomene, acţiuni etc.) A abate de la desfăşurarea normală; a împiedica de a funcţiona sau de a se desfăşura normal; a tulbura. ~ recepţia emisiunilor. ~ transportul. [Şi perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].