PESCĂREL, pescărei, s.m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape şi se hrănesc cu peşte (1): a) pescăraş (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe guşă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă şi ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

PESCĂRÉL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruş, (rar) mierlă-de-apă, mierlă-de-pârâu, (reg.) pietrar, râbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheaţă, pasăre-legănată. 2. v. pescăraş.

pescărél s. m., pl. pescăréi

PESCĂRÉ//L ~i m. Pasăre cu penaj brun-negricios, având coadă scurtă şi ridicată în sus, care trăieşte în apropierea râurilor de munte. ♢ ~ albastru pasăre de talia unei vrăbii, având cioc lung, conic, şi penaj albastru-verzui strălucitor, care se hrăneşte cu peşte. /pescar + suf. ~el