PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare şi în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăţi într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. şi refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăţi; a (se) zdrenţui ♢ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile şi spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍ vb. v. sfâşia, zdrenţui.

PETICÍ vb. a cârpăci, a cârpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

peticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. peticeáscă

A PETIC//Í ~ésc tranz. 1) (haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrenţui; a ferfeniţi. 3) (străzi, trotuare, şosele) A îndrepta prin astuparea porţiunilor deteriorate. /Din petic

A SE PETIC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuinţare îndelungată); a se zdrenţui; a se ferfeniţi. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic