PETRÓL s.n. 1. Rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi şi de alţi compuşi organici, care se extrage din pământ şi care serveşte drept materie primă în industria chimică; ţiţei. ♢ Petrol sintetic = combustibil cu proprietăţi asemănătoare ce cele ale ţiţeiului, obţinut pe cale sintetică din cărbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitică. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit; gaz. – Din fr. pétrole.

PETRÓL s. (CHIM.) 1. ţiţei, (înv. şi reg.) naft, (fig.) aur negru. 2. petrol lampant = gaz, (înv. şi reg.) naft, (Mold. şi Bucov.) gaiţă.

petról s. n. (sil. -trol), (sorturi) pl. petróluri

PETRÓL n. Hidrocarbură lichidă, uleioasă, de culoare închisă, formată dintr-un amestec natural de compuşi organici, întrebuinţată drept combustibil şi ca materie primă în industria chimică; ţiţei. /<fr. pétrole

PETRÓL s.n. 1. Ţiţei. 2. Derivat al ţiţeiului, lichid, folosit mai ales pentru ars în lămpi (de iluminat); gaz. [Pl. -luri. / < fr. pétrole, cf. lat. petra – piatră, oleum – ulei].